Privilegiul de a detine un Corgi Pembroke 2. - Welsh Corgi Romania

Black Sea Imperial - Welsh Corgi Pembroke
Du-te la conținut
Privilegiul de a detine un Corgi 2.
Legenda Corgi

Va voi povesti o legenda, care se transmite din generatii in generatii de catre impatimitii rasei. Am observat ca a devenit foarte cunoscut printre pamanteni, si nu mai este un secret printre Corgi, asa ca le voi spune acelor persoane, muritori de rand, care inca nu cunosc povestea.
Istorisirea are originea cu mult inaintea erei noastre, cu mult inainte ca cineva sa dea nume zilelor, lunilor, sa contorizeze orele, anii. Nu s-a retinut nici locatia exacta, pentru ca basna a devenit neclara de-a lungul veacurilor...
Tara Galilor este taramul basmelor, cu castele la fiecare colt, cu Elfi si Zane in spatele fiecarei pietre, fiecarei copac. Din aceast motiv este lesne de inteles ca in Tara Galilor exista si un caine fermecat.
Aceasta este povestea rasei de caine care se numeste Corgi.

Totul a inceput cu semintia Zanelor.
Locuiau in padurile din Tara Galilor, si petreceau mult timp ratacind fericiti prin codrul batran. Desi aveau aripi, acestea erau atat de delicate incat nu puteau zbura pe distante lungi, astfel au devenit foarte lenese. Asa ca au decis sa creeze o fiinta pe care-l pot calari si pe spatele cui sa poata calatori mai rapid si mai departe. Dupa multa munca grea, dezbateri si cugetari profunde, au ajuns la o solutie perfecta: cainele pitic („cor” in galeza inseamna „pitic”; „gi” in galeza inseamna „caine”).
Cainele pitic avea caracteristicile fizice ale unei vulpi, dar nu avea o personalitate vicleana. Dimpotriva, mai tarziu, Zanele au aflat ca acest caine nu numai ca putea sa calatoreasca cu viteza vantului, dar era si o creatura loiala si placuta. Cand Zanele nu calareau cainii lor pitici, ii trimiteau printre copii sa se joace si chiar, sa-i supravegheze.

Intr-o zi, cand calareau cainii lor pitici, Regele si Regina Zanelor au zarit muritori de rand, oameni saraci, facand munca grea, lucrand pamantul, doar pentru a produce cele necesare vietii de zi cu zi. Distras de acest lucru, Regele Zanelor a cazut de pe cainele pitic pe care-l calarea, iar Regina s-a repezit de pe al ei, ca sa-l salveze. Cainii pitici, care de fapt inca erau pui, fara sa observe ca Regele si Regina au cazut, au gonit mai departe veseli, crezand ca totul este in regula. Intre timp Regina si-a reinsufletit sotul cazut, dar catelusii deja s-au facut nevazuti, iar Regele si Regina nu au avut iuteala necesara ca sa-i prinda din urma.
Ce sa facem? – a intrebat Regina.
Cainii nostri sigur se vor rataci printre coline. Trebuie sa ne intoarcem si sa organizam o scotocire profunda. – a raspuns Regele.
Dar Regina il mangaie cu drag, spunand:
Nu trebuie sa ne facem griji. Am pierdut doi caini pitici, pe care i-am folosit doar pentru placerea noastra. Dar acesti caini nu vor fi pierduti pentru mult timp, pentru ca vor fi gasiti de oameni care au mai multa nevoie de ei, decat noi.

Dupa o vreme puii rataciti s-au refugiat in scorbura unui stejar urias, la marginea campului verde, unde munceau oamenii. Neavand nicio grija pe lume, puii au inceput sa se joace, petrecand clipe minunate impreuna. In timp ce se jucau nici nu i-au observat pe cei doi copii care se uitau la zbenguiala lor. Dupa un timp, copiii i-au luat in brate si le-au dus acasa, fericiti cu ce au gasit. Cand parintii lor au ajuns acasa si au vazut cainii pitici pe care i-au gasit copiii, au zambit. Tatal lor le-a explicat ca acesti caini pitici sunt cadouri de la Zane.

In curand familia omului s-a imbelsugat, iar cainii Zanelor au fatat catelusi. De atunci, ca o marca a originii lor zanesti, cu totii poarta urme de sa, sau de ham in spatele umerilor.
Oamenii nu gaseau un nume potrivit pentru aceste fiinte, astfel ca le-au titluit „Corgi”, cuvantul antic galez pentru caini pitici.

Si in fiecare an de ziua Ierisului, 24 Iunie, cand Zanele sarbatoresc, cainii lor pitici se intorc la origini si petrec impreuna cu ei. In urmatoarea zi, dupa serbare, daca cainii Corgi sunt obositi, acum, o singura zi din an, oamenii doar zambesc cu intelepciune. Ei stiu ca in fiecare an in timpul Solstitului de vara, cainii pitici se intorc la Zane, si-i lasa sa le calareasca, ca sa nu uite niciodata unde le este bastina.
Corgi a muncit din greu pe terenurile fermei, manand vite, protejand animalele de ferma, jucandu-se cu copiii, incat au devenit atat de iubiti si apreciati de catre oamenii din Tara Galilor, si sute de ani mai tarziu de catre lumea intreaga.

Nu crezi in aceasta poveste? Uita-te pe spatele unui Corgi, si o sa vezi urmele lasate de saua pe care calareau Zanele din padure.
Telefon/Phone
+40 747 30 50 70
e-mail:
blaximperial@gmail.com

Black Sea Imperial
Welsh Corgi Pembroke Kennel
Romania
copyright © 2021 corgiromania.com
Înapoi la cuprins